Cultura ciupercilor de balegar sau de strat

1.1.Descrierea ciupercilor albe, crem sau bruna Agaricus bisporus, sinonim Psalliota hortensis (Cook ) Lange – ciuperca de balegar, de strat sau champinion Este ciuperca de cultura cea mai raspandita in tara noastra si pe glob, fiind cel mai mult studiata si prezentand un numar mare de tulpini (suse). Ciuperca, indiferent de culoare, prezinta doua parti distincte: o parte in substrat (ingropata) si o parte aeriana. Partea ingropata este reprezentata printr-un postament micelian ce rezulta din impletitura hifelor crescute din miceliul insamantat.

Din aceste hife, in amestecul de acoperire iau nastere primordiile sau butnii de fructificare. Partea aeriana sau ciuperca propri-zisa, se numeste basidiofruct (de la familia din care face parte ) sua carpofor. Acesta este format din: picior (stipes ) si palarie (pileus ). In tara noastra sunt create tulpini de Agaricus bisporus de culoare alba, crem si bruna, pretabile atat la cultura clasica(in sistem gospodaresc), cat si la cea intensiva (in ciupercarii industriale).
 
1.2. Spatiul de cultura Pentru cultura ciupercilor se pot folosi spatii existente dar nefolosite pentru alte activitati, sau spatii existente dar nefolosite pentru alte activitati, sau spatii special construite in vederea infiintarii unei microciupercarii.

1.2.a Spatiile existente pot fi: pivnite, subsoluri ale locuintelor sau alte constructii, cladiri vechi, balcoane, magazii, soproane, garaje, grajduri, sere, solarii, depozite, hale, forturi, umbrare s.a.

1.2.a.1 Pregatirea spatiilor de cultura in vederea folosirii lor ca ciupercarie consta in: - repararea, daca este cazul, a acoperisurilor, peretilor, pardoselii, usilor, ferestrelor etc. si astuparea gaurilor facute de rozatoare: - igienizarea spatiului, care consta in curatirea de resturi vegetale, deratizare; - spalarea cu apa curata si dezinfectarea cu una din solutiile: soda calcinata 5% ( 50g soda la 1 litru de apa); Formalina ( 40%) solutie cu concentratia 2-5 % (20 –50 ml la 1 litru de apa ). Peretii si pardoseala se varuiesc, adaugandu-se in zeama de var si 20-30 g piatra vanata (sulfat de cupru ) la 1 litru de emulsie. Dezinfectarea spatiului de cultura este obligatorie dupa fiecare ciclu de cultura.

1.2.a.2 Amenajarea spatiului de cultura Se pot intalni doua situatii: - Cand spatiul este suficient de mare (solarii,sere, depozite,hale) cultura se poate amplasa in straturi direct pe sol sau pardoseala. Latimea straturilor trebuie astfel dimensionata incat sa permita executarea lucrarilor in conditii optime (1,40 –1,60 m ), grosime sa fie de 25-30 cm, astfel ca pe un metru patrat sa se repartizeze 80 –100 kg de compost, lungimea stratului fiind in functie de marimea spatiului de cultura. - In spatiile mici, pentru a mari suprafata utila de cultura, se pot instala rafturi sau stelajesu prapuse pe doua sau trei nivele. Rafturile pot fi fixe,confectionate din beton, sau mobile, cand sunt din metal (de preferinta din aluminiu sau fier ) vopsit cu vopsea de ulei, din lemn sau din alt material rezistent. In cazul rafturilor din beton, compostul se aseaza direct pe parapet, in strat gros de 25 –30 cm. Pe rafturile executate din alte materiale se amplaseaza lazi de cultura de diferite tipuri. Lazile confectionate din lemn, din cauza umezelii ridicate, au o perioada scurta de utilizare, de aceea se recomanda lazile din PVC sau sacii de polietilena.Cultura in saci de polietilena prezinta avantajul ca se poate realiza direct pe pardoseala, chiar atunci cand aceasta este din pamant sau pe nivelele stelajelor.Se utilizeaza saci cu diametrul de 40 –50 cm, lungimea de 60 –70 cm si grosimea foliei de 0,1 mm, transparenti – pentru a se putea observa eventualele infectii si cresterea miceliului.Cantitatea de substrat repartizat intr-un sac poate fi de 15, 20, 25 kg . In cazul folosirii sacilor, grosimea substratului nu trebuie sa depaseasca 20 –25 cm, deoarece un strat mai gros (30 – 40 cm ), mai ales in sezon cald, poate duce la declansarea fenomenului de autoaprindere, in substratul insamantat, temperatura putand ajunge sau chiar depasi 30 C, distrugand miceliul. Daca nu exista posibilitatea utilizarii lazilor sau sacilor din polietilena, compostul se poate aseza direct pe raft, peste o folie de polietilena asternuta pe el .

1.2.a.3 Alte amenajari necesare localului de cultura - sursa de apa curata in interiorul spatiului sau in apropierea - canalizare – posibilitatea de scurgere a apei rezulta dupa spalare, udare etc.; - sursa de curent electric de 220V pentru un ventilator si de 24V pentru iluminat, in conditii de umiditate excesiva(cu lampa portabila); - sursa de caldura si instalatie de incalzire sau racire pentru sezonul rece sau cald; - amenajarea unei camere-tampon in fata intrarii, cu dimensiunea de 2X2 m din folie de polietilena sau din zid, cu scop de paravan; - amplasarea unei ladite din lemn, cu latimea de 60 –70 cm, inaltimea de 10 –15 cm, iar lungimea egala cu latimea usii de acces, in care se pune rumegus sau un burete imbibat cu solutie de sulfat de cupru (piatra vanata ) in concentratie de 5%; - instalarea unui ventilator si a tubulaturii aferente. In spatiile unde cultura ciupercilor se amplaseaza pe stelaje, aerisirea libera prin deschiderea usilor si ferestrelor nu este suficienta. De aceea, se va recurge la o aerisire dirijata in care scop sunt necesare urmatoarele amenajari:instalarea unui ventilator cu filtru special(de la Institutul de Fizica Atomica –Magurele –Bucuresti ) sau un filtru improvizat, pentru absorbtia si curatirea aerului introdus in ciupercarie, tubulatura prin care aerul este condus prin incaperea de cultura si unul sau mai multe ventilatoare exhaustoare pentru evacuarea aerului vicit (incarcat de carbon si spori). Filtrul improvizat se poate realiza din doua straturi de tifon, intre care se intercaleaza un strat de vata in grosime de 1 cm . Acest filtru se leaga afara, la gura ventilatorului (la admisie).

Dupa ce se murdareste, se schimba – poate fi folosit aproximativ 30 de zile, aceasta depinzand si de gradul de poluare a aerului atmosferic. Tubulatura se confectioneaza din tabla – ca un burlan, rotund sau patrat, cu laturile de 20 cm latime, iar lungimea egala cu cea a spatiului de cultura . Tubulatura se poate confectiona si din folie de polietilena, cu diametrul de 20 – 40 cm, ca un pantalon. Aceasta se fixeaza pe tavan, la o distanta de cel putin 60 – 70 cm deasupra stratului de ciuperci de pe stelajul superior. De-a lungul tubulaturii se deschid niste orificii (fante ) laterale prin care patrunde aerul proaspat. Dimensiunea acestor deschizaturi este 5x5 cm, cu posibilitate de micsorare pana la inchiderea completa, cu ajutorul unor suruburi, la tubulara din tabla si cu niste ghemotoace din vata curata, la tubulatura din polietilena.

Ventilatoarele exhaustoare, pentru evacuarea aerului viciat, se instaleaza la 10 –15 cm deasupra pardoselii (1 –2 buc.). In spatiile mici situate la nivelul solului, evacuarea aerului se poate face prin deschiderea usilor sau prin orificii de evaluare amplasate tot la partea inferioara a peretilor (aerul iese prin suprapresiune ).

1.2.b Spatii noi de cultura a ciupercilor (construirea unei microciupercarii ).Un viitor cultivator de ciuperci, care nu dispune de nici un fel de spatiu din cele enumerate anterior, isi poate construi unulde dimensiunile dorite. Amplasarea noii constructii se va face pe un teren solid, cu apa freatica la adancime, adapostita de curentii puternici de aer, la distanta de sursele poluante, in apropierea cailor de acces. Pentru toate zonele din tara noastra recomandam construirea unor microciupercarii ingropate sau semiingropate. Acestea au avantajul de a beneficia de difernte mici de temperatura de la un anotimp la altul si intre zi si noapte, fiind cunoscut faptul ca aceste diferente nu trebuie sa depaseasca 3 – 4C. Prezentam in continuare schita unei ciupercarii, cu camere de tampon la intrare si dimensiunile rafturilor, precum si distanta dintre ele: - lungimea spatiului de cultura – 6m; latimea – 4m; inaltimea – 2,5m; dimensiunile camerei tampon 2x2 m din fata usii de acces; adincimea la care este ingropata – 1-2 m; suprafata localului de cultura – 24 mp (6x4 ); suprafata utila de cultura – 37 mp ; rafturi (stelaje) cu 3 nivele – 3 randuri : din care simple la peretii laterali – 2 buc (4,4x0,7m); duble la mijloc,1buc (4,4x1,4m); distanta de la pardoseala la primul raft – 0,2m; distanta ditre rafturi – 0,5-0,6 m(socotit si cu grosimea compostuluide 20-25 cm); distanta de la suprafata culturii de pe ultimul raft pana la tubulatura de ventilatie –1,1 m; aleile dintre rafturi au latimea de 80 cm. Impotriva umezelii, construtia trebuie in mod obligatoriu izolata cu carton si smoala.
 
Acoperisul se face din placi de azbociment, tigla sau stuf, care asigura o buna izolatie contra variatiilor de temperatura. Pentru cei cu posibilitati materiale, ciupercaria poate fi de dimensiuni mai mari (trebuie consultat un proiectant si construita de specialisti), insa recomandam aceleasi distante intre nivelele de cultura,astfel lucrarile de intretinere care se executa sunt ingreunate.

1.3.Pregatirea compostului
Pregatirea compostului reprezinta o veriga importanta pentru reusita culturii ciupercilor. Pentru obtinerea unui compost de buna calitate se folosesc o serie de materiale.

1.3.a Materiale folosite la prepararea compostului
Acestea sunt de doua feluri : Materiale prime de baza :
- paie de griu (orz sau orez );
- gunoi de cal cu asternut de paie (proaspat de maximum o luna ), nefermentat, de culoare galbena, continand 25-30% fecale;
- gunoi de pasari pe suport solid,format din unul din urmatoarele materiale:paie, rumegus sau talas de esente foioase, coji de floarea-soarelui;
- gunoi de porc (uscat ).

Cea mai larga utilizare la pregatirea compostului o au paiele de grau, deoarece au o elasticitate mai mare si un continut mai bogat de glucide si substante minerale. Paiele, inainte de a fi folosite, se zdrobesc cu furca sau se calca cu tractorul.

Materii auxiliare: La materiile de baza prezentate mai sus,in functie de reteta de compost utilizata, se mai adauga urmatoarele materii auxiliare :
- ipsos (pentru constructii );
- ingrasaminte chimice (superfosfat, sulfat de amoniu, uree tehnica)sau ingrasaminte complexe cu N si P
-colti de malt (de la fabricile de bere );
-sulfat de cupru (piatra vanata ).

1.3.b Calculul necesarului de compost
Necesarul de compost se calculeaza in functie de suprafata utila ce urmeaza a fi insamantata, socotind cate 80-100 kg compost la mp.Tinand seama de aceste date, se va trece la aprovizionarea cu materialele necesare. Atentie!
Se vor procura numai jumatate din cantitatile de materiale rezultate din calcule, deoarece prin procesul de prezatire – preinmuiere,compostare anaeroba, compostare aeroba,pasteurizare -compostul isi va dubla greutatea.
Exemplu de calcul. Pentru a insaminta 10 mp cu ciuperca de balegar vom avea nevoie de aproximativ 800-100 kg compost. Pentru a obtine 1000 kg compost trebuie sa punem la preinmuiere circa 500 -700 kg material initial uscat (paie de griu , gunoi de cal pe asternut de paie, gunoi de pasari, ginoi de porc ) conform retetei. Nu se recomanda pregatirea unei cantitati mai mici de o tona de compost, deoarece exista riscul ca aceasta sa nu se incalzeasca in procesul pasteurizarii.

1.3c Tehnologia pregatirii compostului
Pregatirea compostului dureaza 28 -30 zile si se face, pe cat posibil, in apropierea ciupercariei, pe o suprafata betonata (platforma) pentru a impiedica infiltrarea in pamant a mustului de balegar rezultat la udare. Platforma trebuie sa aiba o suprafata de aproximativ 10 mp (pentru o tona de compost ), cu inclinare spre mijloc (cu panta de 2-3%),iar la capete sa fie prevazuta cu doua bazine pentru colectarea mustului . Se recomanda ca aceasta platforma sa fie protejata de un acoperis (sopron ), pentru a feri compostul de uscaciune in timpul calduros si de spalare prin precipitatii. In perioadele reci ale anului este necesar ca aceasta ca aceasta platforma sa fie inchisa cu ajutorul unor pereti mobili – glisanti, pentru a nu permite coborarea temperaturii sub cea de inghet.

1.3d Retete de compost si fazele tehnologice de pregatire

Reteta nr.1 (compost clasic ) - pe baza de gunoi de cal Pentru pregatire unei tone de compost se folosesc 700 kg gunoi de cal, care este alcatuit din balegar de cal si paie de grau din asternut, 70-75 %. La o tona de compost se mai adauga urmatoarele materiale: ipsos - 25 kg, superfosfat (simplu concentrat) - 7 kg, sulfat de amoniu – 7 -8 kg sau ingrasamant comples cu N si P, cantitatea fiind in functie de concentratie.

Fazele tehnologice de pregatire Preinmuierea. Gunoiul de cal (balegar +paie) se asaza pe platforma betonata sub forma de gramada si se uda zilnic, cu furtunul, se taseaza. Se uda pana in momentul in care apa incepe sa se scurga de sub gramada. Aceasta operatie dureaza 5 zile . Omogenizarea (amestecarea) compostului debuteaza din ziua a 6-a de la inceperea pregatirii. Dupa ce se amesteca bine componentele, cu furca, din nou se aseaza in gramada si se uda, de asemenea zilnic, timp de inca 4 zile. Aceste doua faze tehnologice fac parte din compostarea anaeroba (fara aer ), pentru ca se taseaza si se uda in vederea declansarii fenomenului de compostare. Asezarea la compostarea aeroba (cu aer)-afanat. Compostul se ia cu furca din gramada si se asaza afanat intr-o”platforma” cu urmatoarele dimensiuni: latimea 1,8-2 m, inaltimea 1,7-1,8 m, iar lungimea – in functie de cantitatea de compost. In aceasta faza nu se mai uda (cu mici exceptii) si nu se mai taseaza. Se lasa astfel 4-5 zile, dupa care incep intoarcerile. Atentie! Daca nu puteti procura ingrasamintele recomandate se pot inlocui cu uree tehnica (cu 40 % azot ), 3-5 kg la tona de compost, presarata la asezare,deci la aceasta faza.Tot la asezare se pun si 5 -6 kg ipsos. Intoarcerea compostului din platforma incepe din a 15 -a zi de la momentul declansarii pregatirii compostului. Se fac 4 -5 intoarceri, la intervale de 3-4 zile . La primul intors se administreaza 5 -6 kg ipsos /t compost, la intorsul al 2-lea si al 3-lea se adauga,de asemenea, ipsos si ingrasaminte, cate 3-4 kg . Intorsul 4 se executa atunci cand paiele nu s-au innegrit si nu se rup usor (deci compostul are o compostare insuficienta). Intorsul se executa cu furca, practic se muta vechea platforma alaturi, pastrandu-i dimensiunile in asa fel incat gunoiul de pe margini side la capete sa se aseze in interiorul noii platforme. Compostul clasic necesita unele tratamente prevenite, cu substante dezinfectate sau cu pesticide. La intorsul al 3-lea se recomanda aplicarea prin imprastiere a unui kg de CUSO4 sulfat de cupru (piatra vanata) la o tona de compost. Pentru dezinfectie se poate folosi si Formalina, solutie in concentratie de 2-3 %,cu care se stropesc marginile platformei si pardoseala din beton,inainte de asezare. Ca pesticide se pot utiliza Benlate 0,2 %, care prezinta actiune fungicida (combate ciupercile patogene) precum si Dimilin 0,2 % ca insecticid. Cu aceste substante se stropesc platforma la intorsul al 4-lea. Pasteurizarea naturala. Dupa ultimul intors, in platforma de compost se fac niste canale de aerisire (ca la silozul de cartofi), cu burlane perforate pentru evacuarea aerului incalzit din interior. Platforma in intregime se acopera cu folie de polietilena pentru o perioada de 48 de ore decupand folia la gurile burlanelor. Se controleaza temperatura in interior (trebuie sa ajunga la 65 -72^C .

Reteta nr.2 (compost mixt ) pe baza de paie, gunoi de porc si gunoi de pasari. Pentru a obtine o tona de compost se vor folosi urmatoarele materiale: -gunoi de porc -250 kg; -gunoi de pasari -100 kg; -paie de grau -150 kg. La acestea se vor mai adauga 2kg de uree la asezare si 24 kg de ipsos repartizat la fiecare intors. Fazele tehnologice de pregatire a compostului Preinmuierea se face ca la reteta nr.1 si dureaza 12 zile. Omogenizarea (amestecarea ) la preinmuiere se face in cea de-a 6-a zi de la primul udat. Cele trei materiale se amesteca bine, apoi se asaza si se taseaza. Se uda in continuare inca 6 zile. Asezarea la compostarea aeroba se face in cea de-a 13-a zi si consta in afanarea materialui. Se aduga ureea.

Executarea intoarcerilor se face tot la intervale de 3-4 zile,intr-un numar tot de 3-4. Se adauga ipsos la fiecare intors. Pasteurizarea naturala este identica cu cea prezentata la reteta nr.1. Reteta nr.3 (compost sintetic ) pe baza de paie si gunoi de pasari. Pentru obtinerea unei tone de compost sunt necesare: -paie de grau -350 kg -gunoi de pasari -150 kg La aceste componente principale se mai adauga urmatoarele materiale auxiliare: colti de malt – 50 kg , uree tehnica -7 kg si ipsos – 20 kg. Fazele tehnologice de pregatire a compostului Preinmuierea se face, de asemenea, pe o suprafata betonata sau in bazin (din beton ). Dureza 1-2 zile. Asezarea compostului in platforma de preinmuiere. Compostul se asaza intr-o forma dreptunghiulara cu latimea de 1,8-2 m si inaltimea de 1,7 -1,8 m; se uda zilnic, iar mustul se recircula, timp de 7 zile. In ultima zi de preinmuiere se adauga jumatate din cantitatea de uree (3,5 kg ).Se taseaza. Omogenizarea (amestecarea) compostului din platforma de preinmuiere – o zi. Se mai uda in continuare timp de 4 zile, in cea de-a patra adaugindu-se cealalta jumatate de uree. Se taseaza. Asezarea lacompostarea aeroba. Prin aceasta lucrare compostul se va aseza afanat cu furca,fara a se mai tasa.Deci, se desface platforma anterioara (executata la preinmuiere ) si se lasa dupa dimensiunile clasice : latime -1,8 -2,0 m,inaltime 1,7 -1,8 m si lungimea – cat este necesar. Executarea intoarcerilor. Acestea se executa la intervale de 3 -4 zile,in numar de 4. La intoarcerile 1 si 2 se adauga coltii de malt si ipsosul. Pasteurizarea naturala se face in mod asemanator cu cea de la retetele anterioare.

1.3.e. Aprecierea calitatii compostului - Gradul de umiditate a compostului. Umiditatea optima a unui compost de calitate este cuprinsa intre limite foarte stranse:63-65 %. Practic,continutul in apa al unui compost bun se verifica foarte simplu: se ia in mana o cantitate din compost (cat sa se umple pumnul ), se strange puternic in pumn: daca nu curge apa printre degete dar mana ramane umeda, atunci compostul are umiditatea optima.
- Culoarea caracteristica este cafeniu – inchis.
- Textura – elastica, se verifica practic prin strangerea in mana; daca aceasta nu se face bolovann, ci isi revine dupa strangere si nici nu se lipeste de mana – este un compost bun.
- Paiele se rup cu usurinta.
- Mirosul sa fie de paine coapta, in nici un caz de amoniac. - Sa contina ctinomicete, adica microorganisme mineralizate care isi manifesta prezenta prin aparitia unor pete cenusii-albicioase pe marginea platformei cu compost. Reactia chimica (constatata prin analize de laborator ) sa fie usor alcalina, cu pH cuprins intre 7,2-7,6. Reactia acida nu este favorabila culturii ciupercilor. La un laborator de agrochimie se poate face analiza compostului privind azotul total, care trebuie sa aiba valori de peste 1,8-2,2mg% s.u. si amoniacul liber de 0,03-0,07% s.p., cu limita maxima 0,1 mg% s.p.

1.3.f Alte sfaturi practice privind obtinerea sau corectarea compostului - iarna, la preinmuiere se poate folosi apa calda; - vara, pentru o buna aerisire a compostului, acesta se poate aseza pe capre de lemn (cand cantitatea o permite); - daca compostul prezinta miros de amoniac, se vantura cu furca inainte de a fi introdus in spatiul de cultura; - daca are o reactie acida, I se mai adauga ipsos; - daca este prea umed si reactia lui nu mai permite adaugarea de ipsos, se vantura cu furca; - la asezarea pentru compostarea aeroba, daca este uscat, I se mai adauga apa sau mist de gunoi, insa cu foarte multa grija.

1.3.g Pregatirea compostului pentru ciuperca Agaricus edulis Tehnologia pregatirii compostului pentru ciuperca alba termofila prezinta unele particularitati, dupa cum urmeaza: Pentru insamintarea unei suprafete de 10 mp este necesara o cantitate de compost de 700-800 kg ( 70-80 kg/mp). In vederea obtinerii unei tone de compost se utilizeaza: - gunoi de cal pe suport de paie –400 kg. - adaos de paie de griu (12 –15 %)-60 kg. Fazele tehnologice de pregatire Preinmuierea, se face timp de 12 –14 zile. Compostarea aeroba dureaza 16 –18 zile, timp in care se executa 5 intoarceri, pentru a rezulta un compost bine fermentat, de culoare bruna – negricioasa.

Aprecierea calitatii : - fara miros de moniac - ph-ul 7,5-8,0
- umiditatea 62-65% - paiele sa se rupa usor. 1.4.Insamintarea ciupercilor Agaricus spp In vederea insamintarii, compostul finalizat se repartizeaza in recipientii de cultura si se introduce in local. Deci, insamintarea se executa direct in lada, sac pe patul asezat pe stelaj sau pardoseala (dupa caz). Dupa introducerea compostului in local, se lasa 24 sua 48 ore pentru a se raci (in anotimpul calduros ). Ttemperatura in interiorul compostului, la insamintare, nu trebuie sa depaseasca 27-28^C. Pentru a asigura racirea, compostul poate fi amestecat cu mana sau cu furcile.

1.4.a.Norma de miceliu (cantitatea de miceliu folosita ) la ciupercile de balegar este de 700-1000 g (0,7 –1,0 kg la 100 kg compost ), repartizat uniform pe un mp. Inainte de efectuarea insamantarii, se opreste o cantitate de 100 g miceliu, din fiecare kilogram, care se imprastie la suprafata straturilor gata insamantate (asa-numitul miceliu de control). Insamantarea propriu-zisa consta in introducerea miceliului in compost (care, dupa insamantare, se va numi substrat nutritiv). Miceliul se marunteste cu grija, cu mana curata si se imprastie ( jumatate din cantitate ) deasupra stratului. Se cuprinde o cantitate de compost cu mana si se intoarce, introducand miceliul in interior. Se imprastie apoi alt strat de miceliu si se repeta operatia, dar mai adanc, pana la fundul recipientului. Se niveleaza apoi stratul, se taseaza usor cu o drisca de lemn si se imprastie miceliul de control. Dupa incheierea insamantarii se acopera straturile cu hirtie tip ziar (absorbanta), nu lucioasa, nici prea groasa si nici prea subtire. Nu se foloseste hartie murdara, rupta sau din doua bucati.

Aceasta hartie se mentine in permanenta umeda, prin stropiri fine, zilnice sau mai des, intotdeauna pe suprafata, efectuandu-se in acelasi timp si tratamentele preventive cu Formalina, Mirage, Karate. Hartia se mentine pe straturi timp de 7-8 zile, dupa care se indeparteaza si se aplica amestecul de acoperire. Dupa insamantare si acoperire cu hartie, in ciupercarie se mentine o curatenie stricta si se amplaseaza termometre in aer si in substrat, pentru urmarirea temperaturii.

1.5. Acoperirea straturilor insamantate Operatiunea de acoperire a straturilor se executa la 7-8 zile de la insamantare. Daca se intarzie executia lucrarii peste 10 zile, productia scade proportional cu numarul de zile intarziate. Lucrarea se poate executa si imediat dupa insamantat, eliminandu-se utilizarea hartiei. Lucrarea de acoperire a straturilor insamantate se face cu un amestec de materiale avand ca baza turba iar, in lipsa acesteia, pamantul de telina.

1.5.a. Principalele componente ale amestecului de acoperire si conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca Turba (poate fi neagra sau rosie ) trebuie sa fie fibroase, sa nu prezinte exces de umiditate (sa se prezinte ca un pamant jilav ). Daca este prea umeda se usuca, se marunteste si se cerne (particulele care o compun sa nu depaseasca dimensiunea de 5 mm ). Nisipul. Se recomanda nisipul calcaros, deoarece prezinta o capacitate mai mare de retinere a apei.

Nu se foloseste singur, ci numai in amestec cu alte materiale. Daca contine pietre mari, se cerne. Pamantul de telina. Se prefera pamantul din lucerniere, in care scop se decoperteaza stratul de deasupra solului pe o adincime de 20 –30 cm, marunteste si se cerne. Piatra calcaroasa (tuful calcaros ). Se va evita, pe cat posibil, folosirea pietrei calcaroase, preferand piatra de culoare alba, care prezinta avantajul ca nu murdareste ciupercile cu oxizii continuti.

Se foloseste numai in amestec. Perlitul e o roca sticloasa formata in medii acvatice. La noi se gaseste in nordul tarii, in Maramures. Bine maruntit, poate fi inclus in alcatuirea unui amestec de acoperire curat. Perlit expandat sau perliflor. Este obtinut din tuf vulcanic prin tratare termica. Prezinta granule cu diametrul de circa 3 mm, favorabile realizarii unui suport granulat pentru producerea miceliului, cat si pentru realizarea unui amestec de acoperire de calitate, datorita capacitatii ridicate de retinere a apei. Se poate folosi in amestec cu turba sau chiar singur.

1.5.b Retete de amestec de acoperire
Retete pe baza de turba Reteta nr. 1 - turba – 3 parti - nisip –1 parte - creta furajera –5% Reteta nr. 2 - turba – 3 parti - piatra calcaroasa – 1 parte - creta furajera – 5% Retete pe baza de pamant de telina Reteta nr. 3 - pamant de telina – 3 parti - nisip – 1 parte - praf de carbune –2 parti Reteta nr. 4 - pamant de telina – 3 parti - nisip – 1 parte - creta furajera –10 % De retinut ca, dupa cum se poate vedea si din retetele prezentate aici, nisipul nu trebuie sa depaseasca 25% din volumul amestecului.

1.5.c. Pregatirea amestecului si tehnica de acoperire
Dupa ce a fost aleasa convenabila, se trece la amestecarea celor 2 –3 componente (omogenizare ). Daca sunt uscate, se umezesc pana se obtine un amestec jilav la pipait. I se adauga creta furajera si se amesteca din nou . Amestecul obtinut trebuie dezinfectat. Acolo unde exista posibilitati se face o dezinfectare termica (cu abur la temperatura de 60^C, timp de 5-6 ore ). In cele mai frecvente cazuri, in cultura clasica a ciupercilor se practica dezinfectia chimica a amestecului, cu Formalina ( cu concentratia de 40 % s.a ). Pentru un 1 mc amestec de acoperire se folosesc 2 litri Formalina. Daca amestecul nu a fost umezit initial, Formalina se dilueaza cu apa in proportie de 1/1 sau 1/2 .Se stropeste gramada de amestec, se lopateaza, apoi iar se stropeste pana se foloseste toata cantitatea de solutie chimica. Dupa amestecul chimic, amestecul se acopera cu o folie din polietilena si se lasa acoperit timp de 8 –10 zile. Inainte de fi folosit, amestecul se lopateza de cateva ori pana cand dispare mirosul de Formalina. Tehnica acoperirii. Se strang hartiile si se verifica mai intai daca incubarea miceliului a decurs fara aparitia de infectii cu diferite mucegaiuri (verzi,negre,cenusii,rosii).
Daca se constata astfel de infectii, se indeparteaza zonele de substrat contaminate, pe o adancime de 1-2 cm, iar locul respectiv se dezinfecteaza chimic cu o solutie de Formalina 2% ( cu ajutorul unui tampon de vata sau un tifon ),sau se prafuieste cu un fungicid 1-2 g/mp (Dithane M45 sau Benlate s.a ). Pentru dezinfectie se poate utiliza si Mirage 45 EC in concentratie de 0,6%. Se aseaza amestecul in grosime de 4-5 cm,se niveleaza cu mana sau cu o drisca de lemn. Nu se taseaza. Verificarea grosimii amestecului de acoperire se face cu degetul aratator, care se introduce in amestec –trebuie ca prima falanga a degetului sa intre complet in amestec.

Dupa incheierea lucrarii, in tot spatiul de cultura se face un tratament preventiv cu Formalina, in concentratie de 1%, aplicat pe peretii lazilor, pe stelaje,pe pardoseala, deci peste tot. Pe o suprafata de 1 mp de cultura se utilizeaza 300 –500 ml solutie, iar in restul spatiului, pana cand se umezeste totul. Unde exista posibilitati, amestecului de acoperire I se pot face si urmatoarele analize chimice, inainte de a fi folosit, pentru a i se aplica corecturile necesare astfel:
- pH –ul 7,2-7,6 (daca este acid se va corecta cu creta );
- continutul in calciu activ 5-10% pentru retinerea apei ;
- continutul in azot organic 0,18%;
- fara continut in mangan sau fier;
- umiditatea 67-70%.

Rolul amestecului de acoperire este acela de a regla umiditatea din substratul nutritiv precum si concentratia in bioxid de carbon, degajat prin cresterea miceliului. Pe el se fac si toate tratamentele preventive si curative din perioada cresterii ciupercilor.

1.6.Lucrari de ingrijire a culturii de ciuperci si conditiile de microclimat recomandate
1.6.a.Dupa insamantare
Temperatura in ciupercarie trebuie sa fie mentinuta intre 20 –24^C, pentru a se realiza incubarea (impanzirea moceliului in substrat). Diferentele de temperatura intre zi si noapte sa nu fie, in spatiul de cultura, mai mari de 3 –4^C. De mare importanta este mentinerea intre limite normale a concentratiei in bioxid de carbon(CO2 ) a aerului din spatiul de cultura. Aceste limite sunt cuprinse intre 0,03 –0,1%.
Daca aceasta concentratie este mai mare de 0,5%, dezvoltarea si fructificarea ciupercilor este stanjenita si chiar oprita, iar cultura compromisa. De aceea, sistemul de ventilatie trebuie sa aiba un debit de 0,5-a mc aer/ora/mp de cultura care se poata asigura un schimb optim al aerului din ciupercarie.Umiditatea relativa a aerului din spatiul de cultura trebuie mentinuta la 85%. Hartia cu care sunt acoperite straturile se mentine in permanenta umeda, prin pulverizarea fina a apei, fara ca aceasta sa balteasca.

Daca hartia s-a rupt, din diferite cauze, se inlocuieste in totalitate pe sacul sau lada respectiva. Se mentine, de asemenea, umeda si pardoseala din ciupercarie. Pentru udat se va folosi o pompa tip Vermorel, pentru dispersarea foarte fina a apei. Nu se folosesc stropitorile sau alte vase deoarece stropii mari si grei rup hartiile si distrug miceliul. De asemenea, toate tratamentele chimice se vor executa cu Vermorelul sau pompa Kalimax.

Daca nu intervin atacuri de boli si daunatori in aceasta faza, de la insamantat si pana la acoperit se fac numai tratamente preventive cu Formalina 0,5-1% (2 tratamente la interval de 5 –6 zile ) si 2 tratamente cu Mirage si Dithane 0,2%. Cantitatea de apa pentru stropit, precum si de solutie pentru tratamente, nu trebuie sa depaseasca 100 ml/mp de cultura, aplicata o singura data.

1.6.b.Dupa acoperire
Temperatura in spatiul de cultura se scade la 18 –20^C,umiditatea relativa a aerului trebuie sa fie de 85%, prin mentinerea amestecului de acoperire si a pardoselii permanent umede. Ventilatia se mareste la 1-2 mc aer/ora/mp. Cantitatea de apa la o stropire sau tratament se mentine in limitele de 50-100 cm/mp de cultura, ca o conditie obligatorie pentru impanzirea amestecului de acoperire cu miceliul ciupercii cultivate.

Dupa aproximativ 5 zilede la acoperire miceliul ciupercii incepe sa patrunda in amestecul de acoperire, iar dupa 10 –12 zile incep sa se formeze fructificatiile. Recoltarea primelor ciuperci are loc dupa 18 –20 zile de la acoperirea straturilor si dupa 30 –34 zile de la insamantare.In faza in care incepe formarea primelor fructificatii,adica la 10-12 zile de la acoperire, temperatura in localul de cultura se scade la 16 –18 ^C.

Daca aceasta conditie nu este indeplinita, ciupercile aparute se inmoaie, pier, apar din ce in ce mai putine,pana cand cultura se compromite in totalitate (apar numai 2, maximum 3 valuri de cultura ).Aici intervine principala deosebire intre cele doua specii de ciuperci care se cultiva pe compost asemanator. Ciuperca Agaricus bisporus prefera temperatira scazuta, chiar pana la 10^C, iar ciuperca termofila Agaricus edulis se dezvolta la un optim al temperaturii de 24 –26^C . De la acoperire si pana la aparitia primelor fructificatii se fac, de asemenea, tratamente
preventive cu Formalina 0,5%, Nogos 0,2%, intercalat, la interval de 4 – 5 zile . La interval de 3 zile,inlocuind stropitul obisnuit pentru mentinerea umiditatii, se recomanda a se face stropiri cu suspensie de drojdie de bere, in concentratie de 0,5% -1%.
Aceasta are loc de a stimula impanzirea miceliului in amestecul de acoperire si este bine sa se faca saptamanal, pe toata perioada recoltarilor.

1.6.c.In perioada recoltarilor
Temperatura aerului se mentine, pe cat posibil,la pragul de 15-17^C (minimum 10-12^C si maximum 19^C). Umiditatea relativa va fi mentinuta intre limitele de 80-95%, corelata cu temperatura din local. Ventilatia va fi de 1 –2 mc aer/ora/mp de cultura la 8 –10 –12 m3 aer/mp, dar viteza aerului nu trebuie sa fie mai mare de 0,3m/sec.Acest lucru se verifica, practic,prin mentinera unei lumanari aprinse la suprafata stratului cu ciuperci –cand viteza de patrundere a aerului este sub 3 m/sec.flacara nu palpaie.In caz contrar,straturile se usuca prea repede, se administreaza o cantitate prea mare de apa care se acumuleaza in interiorul straturilor, impiedicand astfel formarea butonilor de fructificare (se distruge zona fructifera a miceliului).

Opusul acestei situatii, cand ventilatia este insuficienta: piciorul ciupercilor aparute se alungeste, iar palaria ramane mica in diametru si se deschide prematur,scazand astfel in mod substantial, valoarea comerciala a ciupercilor recoltate.Tot in cazul unei ventilatii insuficiente, pe suprafata straturilor de cultura isi fac aparitia si diverse mucegaiuri (ciuperci parazite ), favorizate insa si de umiditatea excesiva. Din momentul aparitiei ciupercilor, nu se mai fac tratamente cu substante pesticide. Daca acest lucru se impune in mod absolut obligatoriu, atunci se recolteaza toate ciupercile (lasand substratul negru ) si se aplica tratamentul recomandat. Datorita faptului ca in sistem gospodoresc se utilizeaza compost clasic, cu pasteurizare naturala, vor apare in cultura si musculitele negre ( Phorideae ), care se vor combate cu Decis 0,1 %, Karate 0,2 % sau mai nou –Dimilin 0,15 –0,2%. Preventiv, intre valurile de cultura, se fac tratamente cu Formalina 0,5 %, care prezinta o actiune bactericida, fungicida si chiar nematocida .Se continua stropirile cu suspensie de drojdie de bere. Alte lucrari ce se executa in perioada recoltarilor sunt: Plivitul butonilor si ciupercilor bolnave (inmuiate, patate, negre). Aceasta lucrare se executa acolo unde si daca este cazul, dupa fiecare recoltat.

Odata cu aceasta se scot si cotoarele sanatoase ramase de la recoltarea ciupercilor (se scot numai cotoarele care nu mai au butoni in crestere din aceste cotoare nu se mai dezvolta ciuperci). Operatia se executa cu varful unui cutit. Locurile goale dupa aceasta operatie se acopera cu amestec de acoperire. Se va folosi acelasi amestec pregatit pentru acoperire.

In cazul in care amestecul s-a terminat, se va face altul, dupa aceeasi reteta,dezinfectat in mod identic, in cantitate suficienta pentru a ajunge pe toata perioada recoltarii de aproximativ 45 –50 zile. Lucrarea este absolut necesara, se executa dupa fiecare recoltare,urmata de stropit sau tratamente chimice. 1.6.d. Particularitatile microclimatului pentru ciuperca Agaricus edulis In tara noastra este recomandata pentru sezonul cald tulpina ameliorata 303 de Agaricus edulis, de culoare alba.

Cultura clasica in sistem gospodaresc Pentru insamantat se foloseste o norma mai redusa de miceliu de 0,6 –0,7% (600-700 g la 100 kg compost ). Incubarea. Temperatura optima in localul de cultura se va situa intre 25-28^C; necesarul de aer va fi de 05,-1 mc/ora/mp iar umiditatea relativa a aerului de 95-100% . Stropitul hartiilor se face la 1-2 zile. In primele 15 zile de la insamantare nu este obligatorie ventilatia dirijata. Dupa acoperire. Grosimea amestecului de acoperire va fi de 3,5-4 cm.

Temperatura optima va fi dirijata intre 23-25^C (maxima in aer 38^C iar in substrat 40^C ). Ventilatia va fi de 2-2 mc aer/ora/mp in primele 10 zile, cu o functionare de 15 minute pe ora, marindu-se treptat la 30 de minute si un necesar de 5-6 mc/ora/mp. Concentratia in bioxid de carbon in localul de cultura poate fi de 0,2 –0,3 %, deci mai ridicata de cateva ori decat la Agaricus bisporus. Umiditatea relativa a aerului se mentine la 95-100%. Recoltarea se intinde pe o perioada mai lunga, pana la 80-100 zile, incluzand 6-7 valuri de ciuperci, cu un randament mai ridicat situandu-se intre 25-30%.

Ciuperca Agaricus eduluis este mai rezistenta la atacul unor boli produse de virusuri, bacterii si ciuperci parazite, decat ciuperca Agaricus bisporus, iar tratamentele preventive sunt identice cu cele aplicate acesteia. 1.7. Tehnica recoltarii Ciupercile apar in 5-6 valuri, fiecare val necesitand 3-5 recoltari la intervale de 2-3 zile. Tehnica recoltarii consta in desprinderea prin rasucire, cu mana dreapta, a ciuprecilor, iar cu mana stanga se tine buchetul pentru a nu se smulge cu totul.

Daca intr-un buchet sunt mai multe ciuperci, recoltarea lor se face esalonat, in momentul ajungerii la maturitate. Dupa ce s-au recoltat toate ciupercile din buchet, se scoate cotirul cu ajutorul cutitului. Inainte de recoltare nu se fac stropiri cu apa, deaorece ciupercile se smulg cu mult substrat, provocandu-se pierderi si depreciindu-se calitatea celor recoltate, prin patare,murdarire. Momentul optim al recoltarii corespunde aparitiei velumului.

Pentru conservare, ciupercile se recolteaza in faza de butoni cu dimensiunea de 1-2 cm. Daca momentul optim al recoltarii a fost depasit, velumul se rupe, palaria se deschide si incepe sa se rasuceasca si sa se inegreasca;ciupercile pierd din greutate si , mai ales, din valoarea lor comerciala. Pentru ca ciupercile sa nu se murdareasca la recoltare, recomandam ca taiera piciorului sa se faca de la baza impreuna cu postamentul micelian. Randamentul in cultura ciupercilor in sistem clasic este de 8-10 kg ciuperci la 100 kg substrat insamantat.

Tinand seama de toti factorii enumerati mai inainte si respectand cu strictete toate conditiile de microclimat, utilizand un compost clasic pe gunoi de cal, cu pasteurizare naturala (in conditii de cercetare si nu numai ) s-au obtinut si 20-25 kg ciuperci/100 kg substrat sau de pe mp. Dupa ultimul recoltat nu se mai uda si se desfiinteaza cutura. Substratul uzat se scoate din local si poate fi folosit fie ca ingrasamant natural pentru alte specii de plante de cultura, de preferinta pentru legume, fie se depoziteaza in vederea obtinerii de mranita.

Spatiul de cultura se curata, se dezinfecteaza in mod asemanator cu cel aratat la infiintarii culturii. Lazile si sacii se spala si se dezinfecteaza in vederea refolosirii.

Citeste mai mult

Se pot cultiva ciupercile in asociere?

Raspunsul este afimativ, cu conditia de a fi respectate cerintele fata de substratul de nutritie, de caldura, umiditate si in special de lumina, deoarece in cazul asocierii ciupercilor de balegar cu una din speciile de bureti, aceasta cerinta este diferita. 

Astel, in timp ce buretii, de la perioada de formare si pana la recoltare, au nevoie de lumina, obligatoriu, ciupercilor de balegar acest factor le este indiferent.

Pot fi realizate, in acelasi spatiu, urmatoarele asocieri de ciuperci: - Ciuperca de balegar alba, crem sau bruna cu buretele vanat; - Ciuperca alba termofila cu una din speciile de bureti rosiatic, brun sau cornet; - Ciuperca de balegar alba, crem sua bruna cu buretii ciuciulete.

Citeste mai mult

In ce perioada a anului se pot cultiva ciupercile

Ciupercile se pot cultiva in tot timpul anului, dar pentru a hotari, in mod concret, o perioada anume, trebuie sa tinem seama de urmatoarele conditii: zona geografica in care se realizeaza cultura; specia de ciuperci cultivate; gradul de dotare a spatiului de cultura.

Studiati tabelele 1 si 2, in functie de zona in care locuiti (in nordul sau in sudul tarii), alegeti specia de ciuperci sau de bureti pe care doriti sa o cultivati, tinand cont de regimul de temperatura realizabil in localul de cultura utilizat. 
Odata ce ati facut alegerea, puteti trece efectiv la organizarea ciupercariei, aplicand cu strictete sfaturile cuprinse in prezenta lucrare.

Citeste mai mult

De ce sunt atat de cautate ciupercile?

Pe linga valoarea lor alimentara, ciupercile constituie si o cultura rentabila, care asigura o productie ridicata, ce se obtine pe unitate de suprafata folosita, spatii special amenajate in acest scop. De retinut mai este si faptul ca in cultura ciupercilor nu se foloseste teren agricol ci, cu preponderenta, spatii dezafectate, adica spatii carora nu li s-a dat alta intrebuintare, iar pentru substratul nutritiv au fost luate in considerare materiale refolosibile, ieftine.
 
Randamentul exprimat in kilograme de ciuperci recoltate de pe un metru patrat, in cazul speciei Agaricus bisporus este, in functie de sistemul de cultura si de conditiile de microclimat asigurate, intre 15 si 30 de kilograme. Daca intr-un an se realizeaza doua sau patru-cinci cicluri de cultura, reiese un randament de 30-80 kg/mp/ an. Un ciclu de cultura la ciuperci dureaza, in functie de specie, intre 70-100 de zile, aceasta facand ca amortizarea investitiei sa se faca intr-un timp scurt, fiind cea mai activa din cadrul sectorului vegetal. 
Ce ciuperci se pot cultiva In tara noastra se pot cutiva, cu rezultate bune, urmatoarele specii de ciuperci:
- Ciuperca de balegar alba, crem sau bruna (Agaricus bisporus)
- Ciuperca alba termofila (iubitoare de cultura) (Agaricus edulis)
- Buretele vanat sau pastravul de fag (Pleurotus ostreatus )
- Buretele rosiatic (Pleurotus florida)
- Buretele brun (Pleurotus sajor-caju )
- Buretele cornet (Pleurotus cornucopiae)
- Buretele ciuciulete (Coprinus comatus )
- Ciuperca de paie (Stropharia-rugoso-annullata )

Aceste ultime doua specii se cultiva si pe suprafete mai restranse. In ce perioada a anului se pot cultiva ciupercile Ciupercile se pot cultiva in tot timpul anului, dar pentru a hotari, in mod concret, o perioada anume, trebuie sa tinem seama de urmatoarele conditii: zona geografica in care se realizeaza cultura; specia de ciuperci cultivate; gradul de dotare a spatiului de cultura. Studiati tabelele 1 si 2, in functie de zona in care locuiti (in nordul sau in sudul tarii), alegeti specia de ciuperci sau de bureti pe care doriti sa o cultivati, tinand cont de regimul de temperatura realizabil in localul de cultura utilizat. Odata ce ati facut alegerea, puteti trece efectiv la organizarea ciupercariei, aplicand cu strictete sfaturile cuprinse in prezenta lucrare.

Citeste mai mult

Valoarea terapeutica a ciupercilor

Datorita faptului ca ciupercile inferioare au facut posibila producerea penicilinelor, streptomicinelor etc., intr-un cuvint, a antibioticilor, care au salvat milioane de vieti umane si animale,cercetorii sunt preocupati si acum de studiul ciupercilor superioare (macromicete).
 
Dupa ce au fost valorificate ca aliment,ciupercile au inceput sa prezinte interes si pentru medicina, pentru prepararea diferitelor bauturi si pentru extragerea diferitelor arome. Traditional, ciupercilor li s-au acordat virtuti terapeutice antitumorale si imonologice care au inceput sa fie testate in mod stiintific.
Astfel, s-a observat ca, datorita continutului lor ridicat in anumite polizaharite, au proprietati imunostimulente. Prin prezenta chitinei in peretii celulari, ciupercile produc un efect filmogen, utilizat in industria cosmetica. In trecut s-au studiat trufele, galbiori, ghebele, iutarii, nicoretii, rascovii s.a.

Astfel, din Lactarius deliciosus (rascovi) si Clytocybe gigantea s-a izolat o substanta care s-a dovedit eficace impotriva bacilului tuberculozei; din Calocybe georgii (nicorete) si din Polyporus betulinus s-au izolat substante antibiotice, iar din Marasmius rameales-o substanta activa contra germenilor tifosului. Popularitatea ciupercii parfumate –Lentinus edodes, este data de calitatile gastronomice, dar si de vitutile medicinale si anticolesterolice.

Din aceasta ciuperca s-a extras polizaharidul lentinina, capabil sa produca o regresie a tumorilor canceroase benigne. Efectul clinic benefic al lentininei poate fi asociat cu operatii chirurgicale si terapia prin radiatii, sau cu alte imunostimulente,cind relatia gazda-tumoare permite un astfel de tratament. Din ciupercile Clitopilus prunulus s-a izolat, de asemenea, o substanta care inhiba dezvoltarea tumorilor canceroase;buretele de iasca prezinta calitati hemostatice; 

Marasmius oreades se recomanda pentru diabetici, iar Tricholoma sp. prezinta virtuti sudorifice, laxative, recomandate in cura de slabire. Cu circa 30 de ani in urma, dintr-o ciuperca japoneza (ciuperca de Honga), s-a produs un ceai care, supus analizelor, s-a dovedit ca contine 17 acizi aminici, cu efecte benefice asupra organismului uman. Ciupercile de cultura, champinion, datorita continutului bogat in substante minerale, au rol de mineralizare a organismului, fiind recomandate in stari de oboseala si anemii. Tot acestor ciuperci li se atribuie si insusiri antibiotice.

Citeste mai mult

Cresterea ciupercilor si valoare alimentara a acestora

Ciupercile contin, pe linga apa – intre 82 si 92%-substante proteice, hidrati de carbon, lipide, vitamine si saruri minerale. Proteinele sunt comparabile cu cele din carne si au un rol foarte important in organism, in ceea ce priveste cresterea si refacerea tesuturilor (rol plastic).
De asemenea, proteinele participa la formarea enzimelor si hormonilor, la apararea organismelor impotriva infectiilor si pot folosi ca material energetic, in lipsa lipidelor si glucidelor. In structura proteinelor din ciuperci sunt prezenti 10 aminoacizi esentiali care se gasesc, de obicei, in albumina oului, caseina laptelui si gliadina din griu. 

Valorea nutritiva a proteinelor depinde de digestibilitatea lor ( posibilitatea de a fi transformate si absorbite de tubul digestiv ).
Hidratii de carbon (manita, glucoza, trehaloza, glicogenul si celuloza ) apar in proportie de 6% in ciupercile uscate si de 0,9-1% in cele proaspete. Glucidele (2,5%) din ciuperci sunt formate din glicogen, asemanator cu cel din carnea animala. Ciuperca este singura planta din intreg regnul vegetal care contine glicogen, fiind denumita si “carne vegetala”. Unele specii de ciuperci mai contin si substante tanante, uleiuri eterice etc. Vitaminele au un rol complex in organism :contribuie la cresterea si dezvoltare, maresc rezistenta
acestuia, fortifica sistemul nervos etc.
 
 Ciupercile sunt singurele din regnul vegetal care contin vitamine din complexul B(thiamina, biotina, acidul nicotinic, acidul pantotenic), vitamina D (specifica pentru carnea de peste), vitaminele A1, C, K si PP. Lipidele (grasimi) din ciuperci proaspete (0,5%) sunt utilizate de organism ca sursa de energie.Un gram de lipide produce 9 calorii. Lipidele din organism transporta vitaminele A, D, B si le asigura absorbtia pri tubul digestiv. Mai au rol de regenerare a tesuturilor, intra in alcatuirea sistemului nervos, asigura buna functionare a glandelor(tiroida), contribuie la formarea anticorpilor si la functionarea normala a pielii etc. Substantele minerale (0,5% - 1,5%) din ciuperci, determinate in cenusa sunt: K(potasiu) – 44 - 41%; P(fosforul) - 13,5 - 25%; SI(siliciu) - 8%. 
Dupa continutul in fosfor, ciupercile sunt comparate cu carnea de peste. Magneziu, sodiul, clorul si calciu sunt mai putin reprezentate in ciuperci, ceea ce le incadreaza printre alimentele putin sarate. Substantele minerale numite si catalizatorii vietii sunt absolut indispensabile pentru buna functionare a organismului. Ele fac parte din compozitia celulelor si a singelui. 

Ciupercile de cultura au o aciditate scazuta, fiind data de catre acidul malic si citric. Enzimele din ciuperci si, in special, tripsina, au rol important in digestie. Ciupercile au gust si aroma deosebite, pot fi consumate ca aliment de baza, atat de catre persoane sanatoase, cat si de catre diabetici (nu contin amidon). Lipidele se gasesc in ele numai sub forma combinata (agaricine, lecitine, ergosterine, fosfatide). 

 - Gama larga a preparatelor culinare (475 retete culinare cu ciuperci, Ioana Tudor, 1996,Ed.Tehnica), precum si posibilitatea conservarii pentru iarna, explica interesul de care se bucura acestea.

Citeste mai mult

Cum se face cel mai bun compost pentru gradina

Prin compostare se intelege totalitatea transformarilor microbiene, biochimice, chimice si fizice pe care le sufera deseurile organice, vegetale si animale de la starea lor initiala si pana ajung in diferite stadii de humificare, specifice compostului. 

Procesul de descompunere este asigurat de milioanele de organisme microscopice (bacterii, fungi) care traiesc in materiile organice in descopunere, hranindu-se practic cu acestea si reciclandu-le astfel in mod natural, pana ce la final se obtine un material foarte valoros si bogat in nutrienti pentru fertilizarea solului, similar humusului. 

Procesele ce se desfasoara intr-o gramada de compost pot fi aerobe sau anaerobe. Ambele duc la acelasi rezultat final, dar cele anaerobe fac procesul sa fie mult mai lung si mai urat mirositor decat cele aerobe. Chiar daca suna complicat, nu este. Tot ce trebuie sa stiti sunt cateva principii simple si natura se va ocupa de restul.
Descompunerea este un proces natural care are loc tot timpul in jurul nostru, iar unul dintre cele mai graitoare exemple de transformare a materiei este solul bogat si negru din padure. Ceea ce facem prin activitatile descrise in continuare, este sa grabim putin procesele guvernate de Mama Natura, dar rezultatele sunt identice sau chiar mai bune.

Locul si aspectul 

Alegeti-va cu grija locul in care veti amenaja spatiul pentru crearea compostului, astfel incat sa imbinati functionalul si esteticul si sa nu va deranjati vecinii cu eventualele mirosuri. O zona mai retrasa este indicata pentru aceste activitati.

Un alt aspect important este aerisirea: zona in care veti amplasa gramada de compost trebuie sa fie bine aerata. In acest sens, amplasarea intr-un spatiu deschis este mult mai buna decat amplasarea intre doua sau 3 cladiri apropiete, de exemplu. Nu il amplasati imediat langa constructii din lemn: umezeala compostului poate cauza umezirea si in timp mucegairea/putrezirea lemnului. 

Nici amplasarea intr-o zona in care soarele bate toata ziua nu este o idee buna, pentru ca prea multa caldura face ca apa sa se evapore prea repede din compost si procesul de productie fie va fi intrerupt, fie va trebui sa umeziti dvs in mod repetat compostul.

Vasul/spatiul in care veti face compost este si el important. Nu folositi recipiente de plastic sau metal complet inchise, pentru ca aerul are un rol deosebit de important in procesul de productie.
Daca va hotarati sa transformati vreun butoi/recipient de plastic sau metal in vas pentru compost, neaparat trebuie sa-i faceti gauri si tineti cont ca trebui sa poate fi miscat/rotit pentru a i se aera continutul. Compostul se poate produce in aproape orice fel de recipient care permite aerarea sau direct pe sol:
 
1.    Puteti construi sau cumpara recipiente mobile, cum ar fi butoaiele rotative pentru aerarea facila a compostului
2.    Construiti recipiente fixe, din materiale disponibile in curte, precum: plasa de sarma, scanduri de lemn si plasa de sarma,  parazapezi, paleti pentru transport-marfa.
3.    Faceti pur si simplu o gramada de resturi vegetale - eventual delimitati spatiul pentru compost de restul curtii/gradinii cu jutorul unor scanduri sau bucati de tabla.
4.    Incorporarea in sol: daca nu vreti sa faceti compost, fie din cauze estetice, fie pentru ca nu aveti suficienta materie prima, atunci ingropati pur si simplu resturile vegatale sau animale in sol, de fiecare data in alt loc, iar Mama Natura isi va face treaba.

Aveti alaturat cateva idei de recipiente, precum si de idei de amenajare a locului pentru compost.

Marimea  

Se considera ca marimea ideala a unei gramezi de material pentru compost trebuie sa fie unde in jur de 1 metru cub: o astfel de gramada este suficient de mare ca sa se “coaca” compostul cum trebuie si suficient de mica pentru a fi intoarsa si manevrata fara dificultate. Daca este vorba despre un recipient, atunci limita este volumul recipientului, insa aveti grija sa nu indesati materialele prea tare, pentru ca astfel nu va mai intra aerul necesar.

Umezeala 
Microbii si bacteriile care fac toata treaba murdara in locul dvs pana la transformarea materiei organize in compost au nevoie de apa pentru a supravietui, dar este destul de dificil sa determinat cantitatea de apa ideala. Prea multa apa inseamna ca materia organica nu se va descompune, ci se va transforma intr-o mazga umeda si urat mirositoare, iar prea putina apa inseamna ca procesul de descopunere se va opri si nu veti obtine compost.

Regula de baza este asta: cu cat puneti mai multa materie verde (iarba cosita, buruieni plivite, frunze cazute, resturi de legume/fructe), cu atat mai putina apa trebuie sa adaugati. Daca adaugati fan sau plante uscate, atunci inmuiati-le/stropiti-le cu apa, pentru a nu usca prea tare movila de compost. Gramada de compost trebuie sa fie umeda, nu uda. Daca precipitatiile sunt prea abundente, iar compostul se face in aer liber, incropiti un acoperis pentru compost, pentru a nu-l strica umezeala prea mare.

Aerul  
Oxigenul este esential pentru multitudinea de microorganisme care ajuta la producerea compostului. Daca le veti oferi aer, ele se vor ocupa in continuare de restul procesului de fermentatie. Invartirea gramezii /vasului de compost are exact acest rol: de aerare.

Invartiti-l cu regularitate si complet si veti obtine un compost de calitate intr-un timp mai scurt. Cel mai bun indicator al nevoii de oxigen este mirosul. Daca gramada/recipientul a inceput sa miroase, inseamna ca s-au declansat procesele de fermentatie anaerobe si compostul trebuie invartit.

Temperatura  
Pe masura ce se hranesc, micro-organismele responsabile cu producerea compostului dvs, genereaza caldura, care creste temperatura gramezii de compost si grabeste procesul de descompunere. O gramada de compost care se transforma corepunzator, genereaza temperaturi maxime de 60-70°C. La aceste temperaturi inalte, majoritatea daunatorilor si bolilor plantelor puse la compost sunt distruse, asa ca nu se vor transmite noilor generatii de plante. In timpul coacerii materialul din compost se descompune si ocupa din ce in ce mai putin spatiu. O movila de compost isi poate reduce volumul cu pana la 70% in timpul coacerii.

Pe parcursul coacerii compostului, temperatura variaza astfel: 

-    In faza 1 temperaturile oscileaza intre 25-40°C si se datoareaza cresterii si devoltarii bacteriilor si inceperii procesului de fermentatie

-    In faza 2 deja sunt prezente bacterii, ciuperci si alte microorganisme, iar temperatura medie este de 50-60°C, descompunand celuloza, lignina si alte materiale rezistente. Limita superioara a temperaturilor este de 70°C si daca aceasta se mentine macar o zi, aveti garantia ca s-au distrus patogenii si substantele contaminante 

-    In faza 3, care este faza de maturare, temperaturile se stabilizeaza  si se continua unele fermentatii, convertindu-se materialul degradat in humus, a carui temperatura este stabila. 

Adaugarea de material pe parcurs 

Cand adaugati material proaspat la compost, nu il turtiti si ingramaditi peste cel vechi, pentru ca astfel aerul  va iesi si se vor dezvolta cu precadere microbii si bacteriile anaerobe, care desi ajuta si ele la formarea campostului, procesul va fi mult mai lung si mai neplacut mirositor. Tot pentru a stimula procesul, materiile nou adaugate este mai bine sa fie tocate/maruntite. Pentru a pastra echilibrul materialelor active, de fiecare data cand adaugati resturi de legume si fructe, adaugati o cantitate similara de frunze sau iarba. 

Ingredientele 
Ingredientele ideale sunt materialele organice provenite din gradina, bucataria si eventual sera dvs: 

Materiale cu continut mare de carbon (C) 
Cenusa / lemn Coaja de copac 
Ambalaje de carton maruntite si ziare/hartii tocate (maxim 10%) Coceni de porumb – taiati marunt 
Resturi de fructe 
Frunze uscate 
Coji de arahide/nuci 
Muschi de copac 
Ace de brad 
Rumegus Resturi/tulpini de plante, precum rugii de fasole, mazare, pepene, castravete, lujeri de flori 
Paie 
Tulpini/frunze de legume

Materiale cu continut mare de azot (N) Lucerna Alge / faina de alge Trifoi Boabe/zat de cafea Resturi de mancare Iarba taiata Fan Taieturi din gardul viu Balegar Resturi/coji de legume si fructe Buruieni * Sange / faina de oase * NU puneti in compost semintele de buruieni, pentru ca o parte dintre aceste semnite pot supravietui procesului de productie a compostului, daca temperaturile nu vor atinge 70°C in timpul coacerii.

Evitati sa puneti in compost
-    Cenusa de carbune – riscanta deorece poate contine cantitati mari de sulfur si fier, ce pot dauna plantelor 

-    Hartia colorata (revistele) – anumite vopsele de tipografie contin metale grele si alte materiale toxice 

-    Plante bolnave – doar cele mai inalte temperaturi de compostare distrug toate bolile plantelor. De aceea, pentru a nu risca sa le transmiteti la urmatoarele generatii, evitati sa puneti plante bolnave in compost. 

-    Materiale anorganice – nu se vor descompune. Nici lemnul prelucrat chimic nu este sigur, datorita substantelor incorporate. 

-    Carne, oase, peste, grasimi, lactate – Supraincalzesc compostul si deregleaza procesele de productie. In plus, atrag animalele hoinare si miros foarte urat. 

-    Fecale de pisica/caine – nu sunt indicate pentru ca pot contine paraziti ce se pot raspandi prin invartirea si manuirea compostului 

-    Chimicale – anumite chimicale pentru gradina (ierbicide/pesticide) – pot degrada procesul de formare a compostului si pot chiar sa ramana intacte in compostul format, afectand generatiile urmatoare de plante. In plus, prin adaugarea de astfel de substante, compostul dvs nu va mai fi 100% natural. 

Grabirea procesului Compostul se descompune cel mai rapid la temperaturi intre 50 si 70°C, deci cau cat temperatura este mai apropiata de acestea, cu atat compostul se va coace mai repede.
Puteti grabi procesele astfel: 

1.    Taiati cat mai marunt toate ingredientele si astfel faceti mai usoara macerarea lor de catre bacterii.
2.    Invartiti compostul cat mai des si mai bine.
3.    Cand adaugati material nou la gramada de compost, incercati sa adaugati o cantitate mare o data, atfel compostul se va incalzi mai tare si se va coace mai repede.
4.    Gramada de compost sa nu fie amplasata intr-o zona umbrita permanent: caldura intensifica procesele de descompunere. 

Activatorii 
Activatorii sunt acele substante care contribuie la producerea compostului/descompunere cu cantitati mari de azot, cu microorganisme, sau cu ambele. Activatori pot fi: balegar vechi, lucerna macinata, compost care nu si-a incheiat procesul de efrmentatie, alge, faina de alge sau alte plante de apa. Alt material ajutator poate fi cenusa de lemn, mai ales daca ati pus in compost materiale  cu aciditate ridicata precum acele de brad si frunzele de stejar, pentru ca cenusa de lemn regleaza nivelul PH-ului. 

Pentru dirijarea compostarii si imbunatatirea calitatii produsului final se mai pot adauga:
-     carbonat de calciu - pentru corectarea deficitului de calciu si corectarea reactiei acide;
-    sange si faina de coarne pentru a asigura azotul in absenta gunoiului de grajd;
-    faina de oase - pentru corectarea deficitului de fosfor si calciu;
-    solul argilos sau argila pura - pentru a imbunatati formarea compusilor argilohumati, pentru composturile ce se vor folosi pe solurile nisipoase;
-    gips - pentru imbunatatirea texturii solului;
-    roca fosfatica macinata - pentru eliberarea lenta a fosforului;
-    nisip si pulbere grosiera de granit (in cantitati mici) – pentru reducerea texturii prea argiloase si imbunatatirea drenajului;
-    faina de alge marine se recomanda ca sursa de potasiu si microelemente;
-    roci macinate ori pudra - pentru asigurarea microelementelor saui argilei si pentru reducerea mirosurilor neplacute, imbunatatire formarii humusului si drenajului.

Proportia C:N (Carbon : Azot) 
Materia organica este formata dintr-o proportie insemnata de carbon si o proportie mai mica de azot (nitrogen). Pentru a obtine cel mai bun compost, amestecul intial trebuie sa contina procentul corect de carbon pentru energie si de azot pentru productia de proteine. S-a dovedit stiintific ca cel mai bun compost se obtine daca proportia carbon – azot este initial: 25-30 parti carbon la 1 parte azot. 

Daca proportia este prea mare, atunci descompunerea se va produce mult mai lent din cauza carbonului in exces. Daca proportia este prea mica, veti capata o gramada de resturi mirositoare din cauza azotului in exces. Produsul final ideal va avea o proportie C:N de 15:1. Proportii prea mari C:N pot fi coborate prin adaugarea de iarba proaspat cosita sau balegar. Proportii prea mici C:N pot fi ridicate prin adaugarea de hartie tocata, frunze uscate sau bucatele de lemn.  

Produsul finit 
Compostul este gata atunci cand este maron inchis / negru intens, usor, sfaramicios si nu se pot distinge in el nici unul dintre ingredientele originale. Mirosul sau este usor dulceag si seamana cu cel al pamantului proaspat sapat. Daca se mai simte vreun miros neplacut, atunci compostul nu este gata. Perioada de timp in care se coace nu este intotdeauna aceeasi: poate dura undeva intre 3 si 12 luni  sau mai mult. Perioada de timp variaza functie de vreme, compozitia gramezii, cat de fin au fost taiate ingredientele, cat de des a fost intors, etc.

Beneficiile utilizarii compostului     

-    Contine nutrienti esentiali pentru dezvoltarea plantelor domestice, precum azot, fosfor si potasiu, dar de micronutrienti, precum cobalt, cupru, iod, fier, magneziu si zinc. Cu cat este mai mare varietatea de ingrediente folosite la compost, cu atat mai multi nutrienti veti obtine la final. 

-    Nutrientii din compost sunt eliberati in sol atunci cand plantele au mai multa nevoie de ei: primavara, cand plantele sunt inca mici si temperaturile mai scazute, microroganismele din compost elibereaza cantitati mici de nutrienti. Vara, cand temperaturile sunt mari si plantele cresc rapid, microorganismele lucreaza si ele mai intens si elibereaza nutrienti mai multi. 

-    Materia organica din compost, impreuna cu particulele de sol (nisip, aluviuni, argila) formeaza un fel de boturi/bulgari mici. Solul cu bulgari este una dintre cele mai apreciate structuri de sol: nu este nici sfaramicios ca nisipul, nici lipicios ca argila. Bulgarii inmagazineaza apa si o elibereaza treptat pentru plantele dvs. Apa care nu poate fi retinuta, va fi drenata spre straturile inferioare ale solului. In plus, prin formarea bulgarilor se formeaza si mici pungi de aer la radacinile plantelor, esential si el pentru dezvoltarea radacinilor. 

-    Imbunatateste capacitatea de retinere a apei in sol. Compostul poate retine pana la de 200 de ori mai multa apa decat greutatea sa uscata, comparativ cu solul neimbogatit.
-    Atrage insecte, larve, viermi de pamant si microorganisme, care contribuie la formarea, aerarea  si imbogatirea solului in mod natural. 

-    Neutralizeaza o parte dintre toxinele si metalele din sol si impiedica astfel ca acestea sa fie preluate de catre plante.

-    Temperaturile ridicate ucid semintele de buruieni prezente in gramada intiala e compost fie sub forma de plante, fie sub forma de gunoi de grajd si impiedica astfel inmultirea buruienilor -    Prin folosirea compostului veti folosi mai putine (sau deloc) ingrasaminte chimice si impiedicati astfel trecerea chimicalelor in panza freatica sau in legume/fructe.

-    Actioneaza ca o bariera anti-pH: devoltarea plantelor astfel protejate nu mai depinde de pH-ul solului, pentru ca microorganismele din compost modifica pH-ul solului prin digerearea materiei organice. PH-ul solului pote fi modificat si de catre om, prin adaugarea de compost facut cu precadere din materiale acide, precum frunze de stejar sau fag, rumegus sau ace de pin.

Dezavantajele utilizarii  compostului  
  
-    Presupune blocarea unei parti din curtea/gradina dvs pentru aceasta activitate
-    Este posibil sa apara mirosuri – fie la inceputul perioadei de fermentare, fie pe parcurs, daca compostul nu a fost aerat corespunzator.
-    Vremea rece poate prelungi compostarea prin scaderea temperaturii si cresterea umiditatii. Prezenta zapezii in catitati mari si pentru perioada lungi poate chiar bloca procesul de compostare pana la aparitia vremii calde.


Cum se foloseste compostul
 
Compostul se poate adauga in orice perioada a anului, peste solul sapat. Nu este neaparata nevoie sa-l amestecati cu acesta, pentru ca ramele, larvele si alte creaturi din sol vor contribui la incorporarea lui din plin. Imprastierea la suprafata solului ajuta si la retinerea umezelii. Se considera ca stratul cel mai usor asimilabil de catre sol trebuie sa aiba 3 – 5 centimetri grosime.

Citeste mai mult